Mierea - tratamentul "dulce"

Mierea - tratamentul "dulce"

Printre alimentele celor mai indepartati stramosi ai nostri s-a aflat si mierea, pe care ei si-o procurau, nu fara riscuri, din fagurii pe care albinele le construiau in scorburile copacilor sau in crapaturile ascunse ale stincilor.

Cu vremea, oamenii au observat ca mierea le poate lecui si unele suferinte, nu numai sa le indulceasca. bucatele, cele mai vechi marturii scrise in aceasta privinta putand fi gasite in Papirusul Ebers. In el este mentionata, printre altele, si o reteta pentru "provocarea urinatului" : paine amestecata cu miere. Romanii o foloseau pentru dureri in git, boli de piele, boli de stomac si la vindecarea ranilor.

Mierea este produsa din nectarul florilor cules de albine si apoi transportat in stup. Aici el este preluat de altele, in gusa carora este prelucrat cu ajutorul secretiilor respective, dupa care produsul final este depus in faguri sub forma de miere. Pentru 1 kg de miere albinele transporta si prelucreaza in stup 3-4 kg de nectar.

COMPOZITIE:
apa: 16-20% ;
glucide : 75-79 % (fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza etc.);
proteine: 1 % (din care 12 aminoacizi, ca, de exemplu : leucina alanina, metionina etc.) ;
substante minerale: 0.2 % ( calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu , sodiu, sulf etc.);
vitamine: B, B2, B6, acid folic;
enzime;
alte substante: aromatice, graunte de polen, factori antibiotici etc.

Mierea este un aliment de origine animala si vegetala, usor de digerat si de asimilat, calitati pe care nu le pierde prin conservare. Ea este o importanta sursa de energie: 100 g miere = 328 calorii. Cu toate acestea calitati este foarte putin folosita in alimentatie. In Franta, ca sa dam doar un exemplu consumul de miere pe cap de locuitor este de numai 0,300 g pe an.

PROPRIETATI: energetice, tonifiante, aperitive, sedative, laxative, expectorante, antiseptice, diuretice, antianemice, emoliente etc.

INDICATII:
Persoanele sanatoase, indiferent de varsta, pentru:
- cresterea rezistentei fizice,
- combaterea oboselii,
- suplinirea unor deficiente alimentare,
- ameliorarea digestiei etc.

Sportivii, pentru:
- proprietatile sale energetice,
- cresterea rezistentei fizice
- recuperare mai rapida dupa efort.

Se recomanda in urmatoarele suferinte: astenie, anorexie, slabire, stari carentiale, constipatie, ulcer gastrointestinal, infectii intestinale, insuficienta hepatica, anemii, boli de inima, faringite, laringite, afte, rinite, sinuzite, tuse, bronsite, nevroze, insomnie, crampe musculare, intoxicatii, plagi infectate, arsuri, prurit (in aplicatii externe) etc.

INDICATII IN FUNCTIE DE PROVENIENTA MIERII:
mierea de salcim: astenie, nevroze ;
mierea de tei: insomnie, nevroze, bronsite, raceala ;
mierea de menta: dischinezii biliare sau gastrointestinale, indigestie, balonari ;
mierea de levantica: astm bronsic si emfizem pulmonar;
mierea de rozmarin: boli ale cailor respiratorii ;
mierea de cimbrisor: boli bronhopulmonare si digestive;
mierea de castan dulce: boli ale venelor.
Mierea monoflora este foarte apreciata pentru proprietatile sale terapeutice. Ea se gaseste, insa, in cantitati reduse in tara noastra.

MOD DE FOLOSIRE:
- sugarii si copiii (cu avizul medicului) : 1/2-1 lingurita pe zi;
- adultii: 1-2 linguri pe zi ;
- sportivii: 1-2 linguri pe zi, iar inaintea competitiei, alta lingura, cu exceptia urmatoarelor sporturi, cind se iau 2 linguri, iar in pauze o lingura + o felie de lamiie: fotbal, handbal, baschet, hochei, rugby etc.
Pentru a nu pierde in greutate, boxerii trebuie sa consume cite 12-16 linguri de miere pe zi, fractionat, in timpul meselor si seara inainte de culcare.


Ea se poate folosi si in aplicatii externe la tratamentul ranilor, in doua feluri: pusa direct pe rana (dupa ce aceasta a fost bine curatata de impuritati si apoi dezinfectata) sau sub forma de comprese cu apa si miere (cu ajutorul unei batiste foarte curate sau unei comprese sterile). Se mai utilizeaza in scopuri terapeutice sub forma de aerosoli sau injectii cu preparate speciale.
Sa nu uitam, insa, ca mierea poate provoca, la unele persoane, reactii alergice, datorita grauntelor de polen pe care ea le contine. Deci, persoanele alergice vor consuma mierea cu mare grija.

Stiati ca...

Mierea poate fi mincata simpla sau pusa in alte alimente (ceai, lapte, cafea), cu conditia ca acestea sa nu fie prea calde, intrucit s-a observat ca substantele active pe care le contine sint distruse la temperaturi ridicate.