Zmeura

Zmeura

Rubus idaeus
Arbore fructifer , inalt pana la 2,5,, cu ramuri spinoase, frunze argintii pe partea interioara, flori albe si fructe rosii, aromate, comestibile. Mai este cunoscut si sub denumirea de rig de munte. Creste bine pe soluri revene si luminoase, la multa lumina, pe coastele stancoase, in special in taieturi de padure din zona de deal si de munte.

In scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere, care se recolteaza inaintea si in timpul infloririi prin strujirea foliolelor de pe petiolul principal.
Frunzele uscate au un miros placut si gust astringent.

Proprietati si indicatii:
- intern datorita taninurilor so flovonei, frunzele au actiune astringenta si dezinfectanta, micsorand in aceeasi timp aciditatea stomacala recomandandu-se in diaree, gastrita hiperacida, piroza ca si in alte afectiuni ale aparatului digestiv.

Impreuna cu frunzele de nuc si afin, frunzele de zmeura dau un ceai alimentar placut.

Mod de folosire:
- infuzie – o lingurita de frunze la 200 ml apa clocotota; se beau 2 ceaiuri pe zi;
- decoct;
- preparate dietetice;
- suc de zmeura, fragi, afine, capsuni: se pregateste din 200g fructe (un singur fel de fructe sau amestec) spalate si zvantate care se storc prin tifon, apoi se indulceste cu 5 g zahar si se consuma imediat.
- spuma de fructe cu gris
- gelatina din suc de fructe (zmeura, afine, capsuni)