Merisorul

Merisorul

Merisorul mai este denumit popular si afin, afin rosu, bujor, cimisir, coacaz, cocazar, smardan, stropsele.
Este un mic arbust melifer raspandit in zona de munte, la altitudini ridicate, in pajisti alpine sau luminisuri, mai rar in locuri umbrite.

In scopuri medicinale se folosesc:
- frunzele , merisoarele, care sunt sferice, de culoare alba, iar la coacere devin rosii, au pulpa suculenta, cu gust acrisor – astringent, datorita continutului in arbulina.

Indicatii si folosire:
- infuzia din frunze: se administreaza ca diuretic si antiseptic in tratamentul bolilor cailor urinare si in special in stari inflamatorii purulente (catar vezical. cistite, pielite, uretrite) . Datorita taninurilor ce le contin se poate folosi si in tratamentul diareelor si hemoragiilor. Se recomanda in guta si reumatism.

Pentru a extrage in intregime substantele active din frunze, este indicat ca prepararea ceaiului sa se faca in modul urmator:peste 2 lingurite de frunze maruntite se toarna 100g apa rece; se amesteca bine si dupa 15 minute se strecoara lichidul intr-un vas; peste frunzele ramase se toarna 100g apa clocotita si s efierbe 15 minute. Vasul se ia de pe foc si se lasa sa stea 10 mnute, dipa care se strecoara. Se amesteca ambele lichide. Se completeaza cu apa pana la 200g si se indulceste cu zahar.
La 3-4 ore se ia cate o lingurita.